
Doza de tango narcotic.

Narcotango e legal. Se ia în porţii mici de câte 3 minute fiecare. Poate provoca dependenţă. Şi se manifestă prin dans. Tango-ul narcotic se consumă în linişte, acasă sau alături de prieteni şi necunoscuţi. Pentru asta pot depune mărturie cei care au fost aseară în Amfiteatrul Mihai Eminescu la concertul argentinienilor de la Narcotango.
Au fost două ore de tango electric – atât la propriu cât şi la figurat.
Cunoscătorii au acaparat culoarele dintre scaune şi le-au transformat în ring de
dans. Cei mai puţin avizaţi au primit o lecţie de muzică electrizantă. Şi de
tango.
Cei patru argentinieni mi-au demonstrat că poţi să reinventezi
roata carului. Iei un ritm cunoscut şi îl transpui într-un fel numai al tău. Îţi
trebuie un bandoneon (un acordeon mai mic), o chitară şi un om bun la percuţie.
Adaugi un sintetizator şi o doză mare de pasiune, apoi cânţi în faţa publicului
melodii năucitoare precum “Plano sequencia”, “Que onda?”, “Otra luna” sau “Esa”.
Cecilia Piccinni şi Alejandro Lucero, cei doi dansatori argentinieni
care acompaniază trupa în turnee, au urcat în câteva rânduri pe scenă pentru o
demonstraţie de pasiune. Publicul, format în mare parte din dansatori şi elevi
ai şcolilor de dans (cum abia mai apoi mi-am dat seama), parcă a aşteptat acest
“start”.
Fără prea multă sfială s-au format perechi-perechi pentru
lecţii de tango pe interval.Doza de (narco)tango a şi-a făcut mai întâi efectul
pe scenă. Dacă solo-urile de bandoneon îndrăceau ritmul tango-ului, celei de
chitară reuşeau să te surprindă. Cine şi-ar fi imaginat că acorduri clasice de
rock se pot îmbina cu ritmurile pasionale ale tango-ului?
Efectul asupra
publicului nu s-a lăsat aşteptat. Cei prea sfioşi să danseze s-au ridicat de pe
scaune pentru aplauze. Au fost şi câţiva nemulţumiţi că dansul învăţăceilor din
public le “încurca” vederea către scenă. Finalul concertului le-a demonstrat,
sper, că tango-ul (în “narcoza” lui) coborâse de pe scenă în public, pentru ca
mai apoi publicul să urce pe scenă. Tot în ritm de tango.
Stela Nadoleanu , 24 iul 2009
0 comentarii
Comenteaza acest articol