Home » Recenzii concerte » RECENZIE: Narcotango şi pasiunea neo-tango-ului argentinian (FOTO)
Muzica tango a avut întotdeauna puterea aceea misterioasă care te subjugă, e o forţă care te atrage ca un magnet şi căreia nu i te poţi opune. Şi în fond, de ce ai încerca să i te opui, mai ales când îţi este oferită de o trupă inovatoare precum Narcotango, care aduce un sound cu atât mai bogat şi mai energic cu fiecare album lansat?
Narcotango, trupa argentiniană care a început să cunoască succesul încă din 2003, fascinează prin îmbinarea tango-ului cu aproape toate celelalte genuri, de la jazz şi reggae, la dub sau chiar rock, dovedind o imaginaţie sclipitoare în ceea ce priveşte aranjamentele muzicale. Concertul susţinut sâmbătă, 6 decembrie 2014, la Cinema Patria, a făcut parte din turneul de promovare a ultimului material discografic, intitulat “Cuenco” şi a fost cel mai bun cadou de Moş Nicolae pentru fanii trupei.
Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!
În deschiderea concertului trupei argentiniene am avut onoarea să ascultăm câteva cuvinte din partea ambasadorului Argentinei în România, invitat special la eveniment, care a făcut o scurtă introducere legată de formaţia Narcotango şi de importanţa acesteia în dezvoltarea culturii tango-ului argentinian. Ambasadorul nu a uitat să menţioneze nici faptul că membrii formaţiei au primit titlul de cetăţeni onorifici ai oraşului Buenos Aires, insistând asupra ideii că tango-ul şi promovarea acestuia au reprezentat mereu o parte importantă în cultura argentiniană.
Membrii trupei Narcotango, Fernando del Castillo, Carlos Libedinsky, Mariano Castro şi Marcelo Toth, şi-au exprimat bucuria de a cânta din nou pentru publicul român, afirmând într-o notă hazlie: “Nu mai există spaţiu în trupurile noastre pentru a fi mai fericiţi de atât. Acesta este ultimul concert din turneul nostru şi e cum nu se poate mai minunat.”
Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!
Cei de la Narcotango ne-au invitat într-o călătorie muzicală cronologică prin toate cele patru albume lansate până acum. Ne-am bucurat de un concert simetric, bine organizat, ascultând câte patru piese de pe fiecare album. Băieţii au început cu piesele de pe primul album, numit simplu “Narcotango”, şi au selectat pentru noi piese ca “La Tropilla de la Zurda”, care mi-a oferit senzaţia plăcută a unei plimbări nocturne pe străzile din Buenos Aires, şi “Plano Secuncia”, pe fundal proiectându-se trupurile difuze ale unei perechi de dansatori de tango. Tot de pe primul album am ascultat şi “Vi luz y subí”, dar şi “Otra Luna”, proiectându-se de această dată imaginea a două mâini care se ating suav, un moment de o covârşitoare senzualitate, întocmai precum muzica tango.
Au urmat piesele de pe al doilea album, “Narcotango 2″, lansat în 2006, astfel că am ascultat “Tres son multitud”, cu un ritm extrem de pasionat, “Dos”, prima piesă care îmbină ritmuri de reggae şi tango, “Sólo por hoy” şi “Gente que sí”, moment în care a fost invitată pe scenă solista Alexandra Uşurelu.
Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!
Seara a continuat cu un mic discurs în limba română al lui Mariano Castro, care este căsătorit cu o româncă şi care a vorbit despre şederea sa în România, laudând amabilitatea şi bunătatea oamenilor din Bucureşti.
Albumul “Limanueva”, lansat în 2010, demonstrează clar maturitatea muzicală care s-a conturat de-a lungul anilor, păstrează acelaşi patos pe care îl întâlneşti în primele albume, dar intensitatea acordurilor şi entuziasmul cresc vizibil, la fel ca şi influenţele electro şi jazz. Nu e de mirare că albumul a fost nominalizat la premiile “Latin Grammy 2009″, categoria best tango. Piese precum “Limanueva”, “Lado C” sau “Supongamos” te îndeamnă să te ridici de pe scaun şi să dansezi un tango frenetic, iar noi le-am putut asculta live la concertul Narcotango.
Vezi mai multe poze în galeria foto de la concert!
“Cuenco”, album lansat în 2013, reprezintă pentru Narcotango un soi de meditaţie pe care membrii trupei simt nevoia să o împărtăşească cu fanii lor. Cele patru piese pe care formaţia le-a ales de pe acest album au fost “Cuenco”, “Mientras tanto”, “Cachala” şi “Olivia”.
Şi pentru că muzica tango fără dans nu are întotdeauna acelaşi impact, la finalul concertului am putut admira şi cinci perechi de dansatori de la diferite şcoli de tango, astfel că cei de la Narcotango au reînviat cumva atmosfera specifică unei adevărate milonga, acel loc devenit popular tocmai datorită zecilor de perechi care petrec dansând tango.
Opinia cititorilor noştri este importantă pentru noi, iConcert.ro încurajând publicarea comentariilor voastre. Pe site urmează să îşi găsească locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate într-un limbaj civilizat, fără atacuri la persoane / instituţii. Ne rezervăm dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum şi de a restricţiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.